scăpăta

See also: scapata

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *excapitāre, ultimately from Latin caput (“head”). Compare Aromanian ascapit, ascãpitari, Italian scapitare, also Old French deschater and Provençal descaptar, from Latin *discapitāre.

Verb

a scăpăta (third-person singular present scapătă, past participle scăpătat) 1st conj.

  1. (popular, often of the sun, moon) to decline, go down, go under, set, be on the wane
  2. (popular, of people) to lose one's wealth, to become impoverished

Conjugation
    conjugation of scăpăta (first conjugation, no infix)
infinitive a scăpăta
gerund scăpătând
past participle scăpătat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present scapăt scapeți scapătă scăpătăm scăpătați scapătă
imperfect scăpătam scăpătai scăpăta scăpătam scăpătați scăpătau
simple perfect scăpătai scăpătași scăpătă scăpătarăm scăpătarăți scăpătară
pluperfect scăpătasem scăpătaseși scăpătase scăpătaserăm scăpătaserăți scăpătaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să scapăt să scapeți să scapete să scăpătăm să scăpătați să scapete
imperative — tu — — voi —
affirmative scapătă scăpătați
negative nu scăpăta nu scăpătați

Synonyms
  1. apune
  2. sărăci

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.