mâna

See also: Appendix:Variations of "mana"

Romanian

Alternative forms
  • mîna — old orthography

Etymology 1

Inherited from Latin mināre, collateral form of minārī. Compare Aromanian min.

Verb

a mâna (third-person singular present mână, past participle mânat) 1st conj.

  1. (popular) to drive, goad, put into action (e.g. an animal, vehicle, etc)
    Synonyms: conduce, îndemna, îmboldi, dirija
  2. to chase away
    Synonyms: goni, izgoni
  3. to send
    Synonym: trimite
  4. (archaic) to follow
    Synonym: urmări
Conjugation
    conjugation of mâna (first conjugation, no infix)
infinitive a mâna
gerund mânând
past participle mânat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mân mâni mână mânăm mânați mână
imperfect mânam mânai mâna mânam mânați mânau
simple perfect mânai mânași mână mânarăm mânarăți mânară
pluperfect mânasem mânaseși mânase mânaserăm mânaserăți mânaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mân să mâni să mâne să mânăm să mânați să mâne
imperative — tu — — voi —
affirmative mână mânați
negative nu mâna nu mânați
Derived terms

Noun

mâna

  1. definite nominative/accusative singular of mână

Turkish

Noun

mâna

  1. Alternative spelling of mana
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.