folosință

Romanian

Etymology

From folosi +‎ -ință.

Noun

folosință f (plural folosințe)

  1. use
  2. (archaic) benefit. advantage

Declension
Declension of folosință
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) folosință folosința (niște) folosințe folosințele
genitive/dative (unei) folosințe folosinței (unor) folosințe folosințelor
vocative folosință, folosințo folosințelor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.