ținut

Romanian

Etymology

Past participle of ține. Compare Italian tenuto, French tenu, Catalan tingut.

Pronunciation
  • IPA(key): /t͡siˈnut/

Verb

ținut

  1. past participle of ține (“held, kept”)

Declension
Declension of ținut
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite ținut ținută ținuți ținute
definite ținutul ținuta ținuții ținutele
genitive/
dative 		indefinite ținut ținute ținuți ținute
definite ținutului ținutei ținuților ținutelor

Adjective

ținut m or n (feminine singular ținută, masculine plural ținuți, feminine and neuter plural ținute)

  1. held, kept
  2. bound, obliged

Declension
Declension of ținut
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite ținut ținută ținuți ținute
definite ținutul ținuta ținuții ținutele
genitive/
dative 		indefinite ținut ținute ținuți ținute
definite ținutului ținutei ținuților ținutelor

Derived terms

Noun

ținut n (plural ținuturi)

  1. territory, realm
    Synonym: teritoriu
  2. region, part
    Synonym: regiune
  3. province

Declension
Declension of ținut
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) ținut ținutul (niște) ținuturi ținuturile
genitive/dative (unui) ținut ținutului (unor) ținuturi ținuturilor
vocative ținutule ținuturilor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.